7 idei după Steaua – Manchester United. Ca să nu se supere domnul Talpan, după FCSB – United

Aș vrea să sar peste obișnuita introducere și să aterizez direct în miezul evenimentului Steaua – Manchester United. Sau, ca să se respecte doleanțele unora/deciziile instanțelor, FCSB – United.

De ce eveniment și nu meci, ”finală” etcetera? Păi, bănuiesc, mă gândesc că ați văzute ce s-a întâmplat pe Arena Națională: fotbalul a fost o parte din spectacol. Nu exagerez, chiar dacă cei mai pătimași m-ar contrazice, trimițându-mă la cratiță. Stați liniștiți la locurile voastre, chiar și acum mă duc puțin că fac urzici cu mămăligă. Am încheiat paranteza.

Cu ce am rămas după FCSB – Manchester United

Am zis 7 idei? 7 să fie, după spectacolul de la FCSB-Manchester United. Și după ce, pentru câteva ore, Arena Națională a fost cumva un fel de ”teatru al viselor” în varianta autohtonă.

1.Dacă mai avea cineva nevoie de vreun argument că FCSB e Steaua l-a primit aseară. Indiferent că dinamoviștii au fost mereu marii premianți ai coregrafiilor de meci, că rapidiștii au farmecul vieții lor, propriu și personal, steliștii sunt unici. Băgați bine la cap.

V-o spune cineva care a prins cap-coadă și uneori din inima vulcanului toată istoria modernă a echipei. De la construcția Stelei Magice din 86 și până în prezent. p.s. Vă rog, nu-mi aglomerați inboxul cu înjurături sau cu decizii ale instanței. Vorbesc din alte perspective…

2.De ce a fost meciul de aseară un eveniment? Păi luați așa, de la descălecatul ”diavolilor” la București, liota de ultrași britanici care a golit barurile din Centrul Vechi de marfă și până la atmosfera de vis de pe Arena Națională. Voi vă dați seama că au fost impresionați chiar și oamenii ăștia, obișnuiți cu vacarmul specific Premier League, Premiership etcetera?

3.Asta n-are musai legătură, decât tangențial, cu subiectul. Dar îmi vine să râd. Îmi vin în minte vorbele lui Mircea Lucescu, pe aeroport, pleca spre Donețk, după Dinamo-United. ”Domne, Manchester e Manchester!”. Așa este și acum. No?

Nea Gigi, ori ne asumăm, ori nu!

4.Elias Charalambous a fost criticat de Florin Tănase, la cald, că a folosit un sistem cu 5 fundași în fața lui Manchester United. Nu a apucat, cred și sper, să vorbească înainte și cu patronul care s-a dezis de tactica tandemului Charalambous-Pintilii. Mai multe chestiuni derivă de aici.

a – Florin Tănase, cât a jucat la arabi, a contestat vreodată munca antrenorului? Este o întrebareretorică.
b – Domnul Becali, când ați luat titlul, v-ați lăudat că ați făcut tot, mai puțin antrenamentele, de voiau ăștia să vă dea carnetul de antrenor. Acum ce faceți? Nu vă mai asumați și tactica așa-zis falimentară. Păi se poate, nea Gigi?
c – Să recitim punctul anterior. Lucescu senior a spus: Manchester e Manchester. Și cum ați vrut, mă rog, să se joace contra ei? Nici măcar sistemul patentat de Sorin Cârțu 1-1O-O n-ar fi fost perfect ermetic. Da, mă, daaa. Autobaza ar fi fost overrated. Să fi jucat ca-n campionat, cu 4 fundași? Posibil, da, să fi riscat un pic, nu degeaba lumea e a celor curajoși. Totuși, să o lăsăm așa cum a picat.

5.”Nu joacă milioanele!”. Zi zău cu limba scoasă care achiesezi la așa ceva. Proștii or fi ăia, săracii, să învârtă sumele alea amețitoare. Repetă după mine: Da, milioanele chiar joacă. Și dau și goluri. p.s. Nu le mai scriu aici, au fost peste tot, analizate și întoarse, diferențele de buget, de salarii.

6.Gigi Becali este câștigător și atunci când pierde. Nu știu în ce a călcat când era mic, dar în sezonul ăsta de Europa League ar fi scos până acum, per total, 11 milioane de euro. Și mai are garantat încă două meciuri. Adică plus un milion, două.

7.A fost frumoasă și semifinala de la handbal masculin, dintre Croația și Franța. Pe cuvântul meu. Ce? N-avea legătură cu subiectul? Păi cum nu? M-am uitat și la Steaua – Manchester, și la Croația-Franța în același timp. Deci… are!