Cu… mici, cu mare, de 1 mai e sărbătoare! Cum a ajuns o eroare de bucătar vedeta zilelor noastre și marcă înregistrată pentru România

Cu greu găsești un român pe al cărui grătar să nu sfârâie astăzi micii. E tradiție, e plăcere, ce mai contează? 1 mai muncitoresc nu mai e 1 mai fără un mic cu muștar și, eventual, cu o bere rece, mai ales dacă e cald.

Dar surpriză. Atât de românescul mititel este, de fapt, o chftea adoptată de la turci. Așa spun istoricii, deci cine suntem noi ca să protestăm?

Ce spune legenda despre tradiționalii mici

Micii n-ar fi românești la origini, ci importați din Turcia. Sigur, nu chiar importați, ci, mai degrabă, colonizați. În Ţările Române ar fi ajuns undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iar în Ardeal, după Unirea din 1918.

De asemenea, legenda micilor inventați din nevoie n-ar fi chiar…. legendă. O spune istoricul Călin Felezeu, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, conform Adevărul.

Cârciumarul Iordache Ionescu s-a pomenit, într-o zi, că nu mai are maţe pentru cârnați. Și cum clienții adorau rețeta lui, a luat un guguloi de carne tocată preparată şi a trântit-o pe grătar. Ce a urmat, se știe. S-a născut micul, ”vedeta” localului său din centrul Bucureştiului.

Istoricul Călin Felezeu mai spune că și numele de ”mititei” are o poveste specială. ”Povestea începe în mai 1877. Trupele ruseşti au intrat pe teritoriul României pentru a izgoni armatele otomane din Bulgaria. Și a aşeza această ţară sub protectoratul ţarului. Principele Carol I şi ţarul Rusiei aveau semnată o convenţie secretă: în schimbul Independenţei şi al garantării integrităţii teritoriale a României, trupele ruseşti primeau liberă trecere către frontul din Balcani.

Turcii au aflat şi, pentru că România era oficial sub suzeranitatea Porţii Otomane, l-au considerat trădător pe Carol I. Și au început să bombardeze malul românesc al Dunării. Artileria românească a răspuns şi a bombardat Vidinul. Bateriile de artilerie românească de la Calafat aveau tunuri de calibru mai mic, iar obuzele lor, care erau mai lunguieţe, erau botezate «mititei»”, explica istoricul, în iunie 2013, pentru „Adevărul”.

Din ce se face mititelul și unde se găsesc cei mai buni mici la București

Și cum câte bordeie, atâtea obiceue, la fel și micul. Rețeta compoziţiei, adică tipul de carne, diferă de la zonă la zonă.

Turcii fac micii din carne de vită şi oaie. La români s-a încetăţenit reţeta micilor din carne de porc amestecată sau nu – depinde de preferinţe – cu carne de vită. Însă există și combinația cu carnea de oaie sau măcar cu seu.
În ceea ce priveşte un top al ”micăriilor” din Capitală, în ultima vreme, cel mai mult se vorbește despre micii de la Terasa Obor.

Iar la distanță sesibil foarte mic, vin cei care susțin că cei mai buni mici sunt cei de la Cocoşatu. Ușor mai la stânga de la cârciuma lui nea Sandu, vin și ceilalți, de la Gil, care au și ei publicul lor țintă.
Caru’ cu bere este un alt restaurant la care se găsesc mici foarte buni. O spun recenziile turiștilor, încântați și de povestea locului. Se spune că bucătarii de acolo respectă o reţetă proprie, veche de 100 de ani.