Sunt stelistă încă de pe vremea când cei mai mulți dintre voi poate că nici nu vă născuserăți. De mai bine de vreo patru decenii, ca să fim exacți. Iar ulterior, am activat pe clubul roș-albastru peste zece ani. Am umblat cu Steaua/ FCSB peste tot în Europa, prin grupele Champions League.
Am mers cu ei peste Real Madrid, Lyon, Arsenal, am bătut cantonamentele de la Mierlo la Oliva. Eram lipită ca ștampila de club, ba chiar la un moment dat, o persoană importantă, nu zic cine, mi-a pus porecla Estrella. Sigur, când deja ”atârnasem ghetele în cui”.
FCSB, victorie magnifică la Salonic? Poate doar eroică
Deci, ca să ne lămurim, pe persoană fizică, țin cu FCSB de mică. Și poate tocmai de aceea, văzând meciul cap-coadă, printre puținele meciuri privite integral, vreau să insăilez următoarele rânduri. De fapt, să vă rog pe voi, lupii ăștia din mass-media. Ușor cu pianul pe scări…
Ușor cu pianul pe scări, lăsați naiba epitetele. Metafora. Ați văzut statisticile? Șuturile, atacurile, pasele etcetera? Nu? Vă sfătuiesc, ca hoașcă bătrână hârșâită și trecută pe la toți ”granzii” presei sportive, să renunțați la sentimente. Nu vă vor aduce servicii, ci deservicii. Nimeni nu se dă în vânt când i se cântă fals în strună. Lăsați materialele de PR pentru specialiștii în PR. Voi să vă faceți meseria.
Știu. E greu să nu zici că e frumos. Că e frumos să ai maximum de puncte, să aibă, de fapt, Steaua – pentru mine este Steaua! E entuziasmant să o vezi în clasamentul ăla mamut, pe locul al patrulea, în frunte. În fața lui Manchester United. Dacă ar fi să adaptez o celebră replică din ”Mihai Viteazul” – adresată de Sigismund Bathory infidelei neveste, prinsă în pat cu amantul general Basta – istoria, o altă c…ă, stimată doamnă, va consemna doar rezultatul.
Dar până să ajungem acolo, ne ucide statistica. Ne ucid cifrele, lăsând la o parte că ne-am uitat cu toții la același meci. În care timp de o repriză, Steaua a fost biciuită efectiv, înghesuită în prorpria jumătate. Bombardată, asediată ca într-un veritabil război. A scăpat cu viață nu grație mutărilor pe tabla de șah ale marilor maeștrii internaționali Gigi Becali – Elias Charalambous – Mihai Pintilii. Ci datorită faptului că jucătorilor lui Paok nu li s-a oxigenat parcă creierul. Elevii românilor Răzvan Lucescu și Nae Constantin au acționat haotic și au gestionat incredibil de prost situația favorabilă.
Deci, dragii babei, magnific meci? Nu! Fabulos? Nici pomeneală! Mulțumitor încât să ne ducă spre extaz deșănțat? Nope. Singurul epitet cu conotație pozitivă este eroic. Da, fecesebiștii au fost eroi la Salonic, pe infernul de pe ”Toumba”. ”Am sperat doar în Dumnezeu să facă o minune”, a recunoscut patronul Gigi Becali. Mai clar de atât se poate?
Olaru, erăul serii
Un mare minus, știu că voi supăra multă lume, un mare minus pentru căpitanul Olaru. Un lider adevărat nu-și pune niciodată camarazii în pericol. Bănuiesc că i s-a spus și lui pilda cu vaca aia care dă o vadră de lapte. Dar la final bagă piciorul în ea și o varsă. Ce folos să dai un assist, dacă iei ușor ”roșu”, ești iritabil, ușor de provocat și îți lași echipa în inferioritate? Cred că s-a văzut din avion că a picat în capcana adversarilor vicleni, care l-au pistonat. Într-un limbaj specific, ”l-au jucat la calități”.
De foarte multe etape, Olaru, un fotbalist admirabil, îmi dă senzația unei doze de Pepsi. E foarte agitat, cedează la presiune, ceva se întâmplă. Poate este nevoie de un psiholog. Poate Gigi Becali îl pune în legătură cu un duhovnic.
P. S. Ca să nu ziceți că sunt cârcotașă, vă spicuiesc câteva cifre din meciul câștigat de FCSB cu 1-O. 73 de atacuri a inițiat PAOK, FCSB – 23. 27 de șuturi către poarta lui Târnovanu au bifat grecii, steliștii – 6. Pase reușite? Gazdele au avut 482, oaspeții – 26O. Mai vreți? Intrați pe site-ul UEFA Europa League, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt.
Descoperă mai multe la Sport Vedete si Retete
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
