”Groful” Ciucu își încruntă sprânceana a la Bolojan. Bucureștenii îl trag de perciuni și îi bat obrazul pe tema ”gratuităților populiste” + ”Cultura nu se comasează! Se cultivă”

Dar fiindcă mie îmi place să stric întotdeauna petrecerea din vestiar, țin să-l anunț pe primarele Bucureștilor că raidurile pe forță, show-urile pentru aplaudaci, le-a inventat altul. El doar preia ceea ce a patentat Piedone în vremurile în care era personaj pozitiv.

Ca o paranteză, nici măcar atât n-ați învățat la școala de cadre? Să fiți originali? Până și gecile cu care v-ați echipat la vizitele de lucru – praf în ochii cetățenilor, domnul Tuță, ce rău îmi pare că v-am votat! – sunt identice Doamnelor și domnilor, voila, ei sunt ”gemenii golului” – ”groful” Ciuc(i)u și fotomodelul Tuță.

Ciucu, de la Bolojan cetire: Tăiați, tăiați și iar tăiați

În fine, să trecem totuși la lucruri serioase. Și nu mă pretind vreun fin observator al politicului. Cât despre administrație, sunt exact ca-n expresia pe care o auzeam des în tinerețe când coboram în iarbă – ”ești praf pe extrafotbal”. Totuși, bazându-mă pe logică, pe sens și pe ceea ce mă mai duce mintea, e o chestiune. Că dacă și mie, un novice, mi se pare că e ceva, atunci mai poate fi ceva de contestat?

N-am nevoie de detalii să văd că ”groful” Ciucu ( ador porecla asta!) are toate caracteristicile unei tipologii de personaje din seriarelele polițiste pe care le mai văd eu pe Epic Drama sau pe BBC First și, uneori, pe AXN. Și anume, acela al imitatorului. Domnul Ciprian (nu ăla de la gaze, mă, cum glumeam noi în liceu), nu mai încape îndoiala, cred, nici pentru neinițiați, că și-a ales să-l imite pe guru Ilie Bolojan.

Ba chiar și la uitătură, am observat că-și ia lumină edilul nostru de la Ilie ”Sărăcie” de premier. Și fizic aduce uneori cu prim-sinistrul reformator.

Motto-ul este ”să se taie” și mi-aș fi dorit să fi fost oamenii asumați ca în campania electorală să fi arătat lumii pe ce pune ștampila. Nu pe săgeata galbenă a PNL-ului, ci pe o toporișcă de ghiolban, nene. Că secera a fost adjudecată de alții, în urmă cu mai bine de jumătate de secol. Observați nuanța? Până și ăia au ars-o mai pe lamă fină, la început, nu s-au dedat direct la bardă.

Întorcându-mă la expresii academice, dacă ar fi să citez din memorie, se zice așa despre Ciucu în mediul politic: este expresia invicibilă istoric de confirmare a falimentului politic, social și național al PNL.

Dând un scroll prin comentariile la postările lui Ciucu, mușchii feței mele au prins a se mișca. Am zâmbit indulgent, am ridicat din sprâncene, m-am holbat, am dechis gura să înjur. Ce mai, o paletă întreagă de emoții. Ce am observat e că încă există multă lume care mai crede în Moș Gerilă. Bine, acum dacă a ajuns voievodul cu apucă-lipsa să fie câștigător neoficial al prezidențialelor, ce să ne mai mirăm? Țara arde și baba întreabă când populăm capitala cu scutere, biciclete sau, de ce nu, trotinete la pachet cu glezna fină și fără șosetă, bonus back-pack-ul pe spate. Vedeți, nebunilor, că marile capitale, metropolele Europei, au început să interzică trotinetele, voi…ce?

Văd că e mare halimais cu eliminarea gratuităților la parcări. Cum n-am decât mașină de spălat, nu pot să evaluez și ar fi cinic să-l comentez. Ceea ce-mi sare în ochi, că am privirea sensibilă la aroganțe, e începutul în trombă al postării primarelui: ”Văd că mi se dau dau lecții de ecologie urbană….”… Au, dă-te, c-am fugit…

Prietene, atât îți spun. Deși fac mare risipă fiindcă politicienii de rit nou, neoprogresiștii, nu prea sunteți duși pe la biserici. Zice Iisus la Evanghelie așa: ”Care între voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă!”. Nemaipunând la socoteală faptul că măria sa Ciucu este și plătit din banii norodului și că e doar administrator al unui oraș, vouă cum vi se pare asta? ”Văd că mi se dau lecții…”.

Cititul nu doare, domnule primar general Ciucu

O lecție, dragă Cipri, dacă ai vrea să ți-o înveți ar fi să răsfoiești un pic Biblia, măcar în perioada asta. Sau să citești neguvernat de orgoliul comentarii precum acesta. Este al unui om cu expertiză în administrație și, culmea, e în aceeași barcă politică:

”Domnule Primar,

Aveți dreptate când spuneți că o politică publică nu trebuie construită pe gratuități populiste, ci pe adevăr economic, echitate și sustenabilitate. Dacă acest principiu este corect în materia parcărilor, atunci el trebuie aplicat cu aceeași consecvență și în zona subvenției generalizate la energia termică.

Raționamentul este, în esență, același.

După cum mașina electrică ocupă același spațiu public ca una termică, tot astfel și gigacaloria consumată de o familie foarte înstărită costă la fel ca gigacaloria consumată de o familie vulnerabilă. Cu toate acestea, subvenția generală la termie nu distinge suficient între nevoia reală și confortul susținut din bani publici. Astfel, ajungem în situația în care bucureșteni care nu beneficiază deloc de acest sistem, sau care îl folosesc în alte condiții, contribuie prin taxe la susținerea unui avantaj de care beneficiază, la grămadă, și cei vulnerabili, și cei care nu au nevoie de protecție publică.

Exact cum spuneți despre parcări, și aici apare o inechitate socială evidentă: banul public nu mai este direcționat țintit, către cine are realmente nevoie, ci este dispersat generalizat, fără suficientă diferențiere.

În plus, dacă la parcări spuneți corect că gratuitatea reduce veniturile orașului și afectează capacitatea de investiție, același lucru este valabil, poate chiar mai grav, și în cazul subvenției la termie atunci când ea nu este riguros fundamentată, corect bugetată și bine țintită. În loc să consolideze bugetul orașului și investițiile în infrastructură, o astfel de subvenție generalizată poate ajunge să întrețină dezechilibre, arierate și dependențe administrative nesănătoase.

Pe scurt: dacă eliminăm privilegiile acolo unde ele nu se mai justifică economic și social, atunci același exercițiu de onestitate trebuie făcut și în privința subvențiilor la energia termică. Sprijinul public trebuie păstrat, dar inteligent, țintit și echitabil — pentru cei care au cu adevărat nevoie de el, nu distribuit uniform, indiferent de venit, patrimoniu sau grad real de vulnerabilitate.

Ar fi un semn de coerență administrativă ca Bucureștiul să înceapă să discute toate aceste subvenții cu aceeași măsură: parcări, termie și, desigur, transport public. Pentru că adevărata reformă începe atunci când avem curajul să aplicăm aceleași principii peste tot, nu doar acolo unde costul politic este mai ușor de suportat!”.

Citiți, domnule primar, că doar pe Gigi Becali îl dor ochii când citește….

”Cultura nu se comasează. Se cultivă….”

Și pentru că blondele au, de la o vârstă, idei puține și fixe, reiau ideea imensului Toma Caragiu. Dacă se poate trăi fără cultură. Se poate, dar nu se merită.

Ceea ce n-am înțeles poate cei mai mulți dintre noi e că lovind în cultură, lovești – fără patetism ieftin, nu mă poate bănui nimeni de așa ceva – în identitatea națională. Lovești în Eminescu, în Caragiale, în Brâncuși, în Enescu și Porumbescu, în Luchian și Tonitza, în Grigorescu, în Haricleea Darclee, în Tănase, Caragiu, Amza Pelea, Dichiseanu, Piersic, Sergiu Nicolaescu, Tamara Buciuceanu, Beligan, Stela și Arșinel… Iertați-mă că n-am cum să vă pomenesc pe toți.

Revenind punctual, primarul Ciucu a uitat extrem de rapid de (încă) una dintre promisiunile electorale. Că în mandatul lui, ”cultura nu va fi la și altele”. Și s-a grăbit să economisească… de unde? De la cultură, ați ghicit. Și s-a pus pe tăiat și pe comasat instituțiile PMB, că e ”băiat”, ce mai contează sprijinul primit la alegeri?

Sigur, oamenii de cultură au reacționat, bătându-i obrazul amnezicului edil, printr-o petiție, din care extrag bucata asta:

”Artiștii, intelectualii și lucrătorii din industriile creative au fost coloana vertebrală a electoratului lui Ciucu. Iar acum, la nici două luni de la alegeri, Domnule Primar Ciprian Ciucu, propuneți desființarea sau comasarea instituțiilor care susțin aceste comunități…

Cultura nu e surplus. Este infrastructură. O capitală europeană nu își demolează instituțiile culturale pentru a economisi ceva infim în raport de consolidarea, protejarea și dezvoltarea țesuturilor culturale și sociale ale orașului!”…