Mircea Lucescu are 7 titluri de campion al României ca jucător și 2 ca antrenor, cu Dinamo și Rapid. A fost de 2 ori campion al Turciei, cu Galatasaray și Beșiktaș, și 9 ori al Ucrainei. Este unul dintre cei trei antrenori români cu un trofeu european în portofoliu – Cupa UEFA cu Șahtior și Supercupa cu Galatasaray.
Italienii i-au spus Il Luce, turcii i-au pupat mâinile, iar ucrainienii i-au făcut statuie.
De criticat, l-am criticat noi, românii. Cel mai mult, pentru că, nu-i așa? Nimeni nu e profet la el în țară. I-am căutat nod în papură și când n-aveam papură. L-am atacat atacându-l pe Răzvan, fiul lui…
Și totuși, Mircea Lucescu s-a întors acasă. Mai avea un vis de îndeplinit: să ajungă cu echipa națională la Campionatul Mondial. Dar n-a mai reușit. La câteva zile de la eșecul cu Turcia, seniorul, legendarul antrenor a spus adio acestei lumi.
Istoria fotbalului mondial i-a rezervat însă un loc special, așa cum merită. A fost cel mai tânăr selecționer când a debutat la 36 de ani și cel mai vârstnic când și-a încheiat cariera – la 80 de ani!
Mircea Lucescu a murit, Gică Hagi a plâns în direct, Elisabeta Lipă – mesaj emoționant
”Vă rog frumos, eu de-abia pot să vorbesc. Eu doar atât spun. Am fost un copil pe care l-a crescut, l-a adus de la juniori direct la echipa mare.
Atât pot să zic. A însemnat și vă insemna mereu ceva în sufletul mereu. A fost că un părinte, m-a crescut, m-a educat. Mi-e greu să vorbesc”, a spus Gică Hagi când a aflat de moartea lui Mircea Lucescu, în direct Digi24, apoi a izbucnit în lacrimi.
Apoi a revenit pe Facebook. „Astăzi ne-a părăsit una din cele mai mari legende ale fotbalului românesc, o personalitate a fotbalului mondial care ne-a făcut mândri în fiecare moment al vieţii sale. Mi-a dat încredere la început de drum şi mi-a deschis calea către marea performanţă. Mi-a fost mai mult decât antrenor, mi-a fost mentor, profesor, un om care a crezut în mine şi o parte importantă din ceea ce am devenit în fotbal i se datorează. Mulţumesc pentru tot, nea Mircea! Mereu în inima mea! Condoleanţe familiei”, a scris Hagi senior.
Elisabeta Lipă, președintele Federației Române de Canotaj și cea mai mare campioană a acestui sport, bună prietenă cu Lucescu, a fost copleșită la aflarea veștii.
”Astăzi, sportul românesc a pierdut un simbol… iar noi, toți, am pierdut un om care a însemnat mai mult decât performanță – a însemnat caracter, demnitate și iubire autentică pentru ceea ce a făcut.
Mircea Lucescu a plecat la Ceruri, lăsând în urmă o moștenire uriașă, clădită prin muncă, sacrificiu și o pasiune desăvârșită pentru sport.
A fost, înainte de toate, un fotbalist de excepție, căpitan al echipei naționale, un lider în teren care a scris istorie în tricoul României. Ulterior, a devenit un antrenor fabulos, un lider respectat în întreaga lume.
Dar, dincolo de toate acestea, a fost un om care și-a iubit rădăcinile. Un „câine” adevărat, format și crescut în spiritul echipei Dinamo București, spirit purtat cu mândrie în suflet întreaga viață.
A inspirat generații, a modelat destine și a arătat, prin tot ceea ce a făcut, ce înseamnă excelența dusă până la capăt.
Astăzi nu vorbim doar despre un nume uriaș al sportului, ci despre un reper. Despre un om care a unit, care a construit și care a creat, prin numele său, respect, admirație și recunoștință.
Drum lin spre lumină, Sir Mircea Lucescu.
România nu te va uita niciodată!”, a fost mesajul marii campioane.
”A fost un reper. Un lord nu doar al fotbalului. Al caracterului!”
Lumea fotbalului s-a oprit astăzi după ce Mircea Lucescu s-a stins din viață, la 80 de ani și la doar o săptămână de când a stat pe banca echipei naționale de fotbal a României, în barajul cu Turcia.
”Astăzi nu a plecat doar un om. Astăzi s-a stins o epocă.
Nea Mircea…
Pentru mulți, „Mircea Lucescu” a fost un nume uriaș, un simbol al fotbalului mondial, un antrenor care a scris istorie. Pentru mine însă, a fost mai mult decât atât. A fost un reper. Un mentor. Un om care m-a format fără să-și propună asta.
La Arcul de Triumf nu era „invitat”. Era acasă.
Aici venea cu liniște, cu bucurie, cu aceeași eleganță care l-a definit toată viața. În loja legendelor, la antrenamente, în birou sau pur și simplu la o cafea, fiecare întâlnire cu el era o lecție. Nu ridica vocea, nu impunea — transmitea. Și noi, cei mai tineri, ascultam ca niște copii care știu că în fața lor stă un om care a văzut tot, a trăit tot și a înțeles tot.
A iubit copiii. A iubit tinerii. A iubit ideea de a construi, nu doar de a câștiga.
Pentru Alexei, pentru familia mea, pentru mine… a fost acel om care te făcea să crezi că poți mai mult. Care te lua deoparte și îți spunea, calm, simplu, dar cu o greutate imensă: „se poate”.
Am avut privilegiul rar să-l simt aproape. La Snagov, la Ionuț Lupescu, în momente oficiale și în momente personale. Și de fiecare dată am simțit același lucru: protecție, căldură, înțelepciune.
Un lord. Nu doar al fotbalului. Al caracterului.
A avut un loc al lui — un loc pe care nu l-a ocupat nimeni și pe care, de azi înainte, nu îl va mai ocupa nimeni.
Și poate că se vor scrie mii de postări despre trofee, despre echipe, despre performanțe. Dar pentru mine, cea mai mare realizare a lui Nea Mircea rămâne alta: oamenii pe care i-a crescut.
Eu sunt unul dintre ei.
Drum lin, Nea Mircea…
Complexul Sportiv Național „Arcul de Triumf” va rămâne mereu casa dumneavoastră.”, a fost mesajul transmis de Radu Popa, directorul Complexului Sportiv Național ”Arcul de Triumf”.
Și pe pagina oficială a complexului i-a fost adus un omagiu seniorul fotbalului românesc:
”Sunt momente în care cuvintele devin prea sărace pentru a cuprinde ceea ce simțim.
Complexul Sportiv Național „Arcul de Triumf” își exprimă profunda durere la trecerea în neființă a domnului Mircea Lucescu – un nume uriaș al fotbalului, dar, pentru noi, mult mai mult decât atât.
Pentru comunitatea Arcul de Triumf, Nea Mircea a fost „de-al casei”.
A fost prezent în mijlocul nostru în nenumărate rânduri – în loja legendelor, la antrenamente, în întâlniri cu sportivii, cu suporterii sau în simple momente de dialog. De fiecare dată, a lăsat în urmă nu doar idei, ci emoție, echilibru și o formă rară de noblețe.
A știut să fie aproape de oameni.
A știut să vorbească tinerilor.
A știut să inspire fără să impună.
Pentru mulți dintre noi, întâlnirile cu dânsul nu au fost doar momente profesionale, ci adevărate lecții de viață. A încurajat, a protejat, a format – cu răbdare și cu o generozitate pe care doar oamenii cu adevărat mari o au.
Stadionul „Arcul de Triumf” a avut privilegiul de a-l găzdui și de a-l simți aproape. Iar acest loc va păstra mereu ceva din prezența lui.
Astăzi nu ne luăm rămas-bun doar de la un mare antrenor, ci de la un om care a construit caractere și a lăsat urme adânci în suflete.
Transmitem sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au iubit.
Drum lin, Nea Mircea…
La Arcul de Triumf veți rămâne mereu acasă.”.
Presa din întreaga lume, de la The Sun, până la Gazetta Dello Sport, Marca, L`Equipe, Bild, entitățile media din Ucraina și Turcia, au scris toate despre despărțirea de Mircea Lucescu.
Descoperă mai multe la Sport Vedete si Retete
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
