Să nu-i iertați, doamna Elisabeta Lipă. Fiindcă ei știu ce fac!

Parcă a luat-o lumea razna în ultima vreme. Elisabeta Lipă, cea mai galonată canotoare din istoria sportului, a devenit o țintă. Pare că s-au concentrat, pe toate segmentele, din toate pozițiile, ca să o atace. Sigur că s-ar putea arunca totul în cârca politicii. Sau nu.

Aceste atacuri care au început încă de dinaintea Jocurilor Olimpice de la Paris îmbracă deja forma grotescului. Și ceva m-a fascinat de azi de dimineață încoace – desigur, la modul negativ. Mă gândesc. Mă tot gândesc cum de oameni care n-au reușit nimic în domeniul lor o comentează pe Elisabeta Lipă.

Cum bine zicea și Bobby D pe Tik-Tok. Inlfuencerilor-tonomat, activați, li s-au aprins ledurile de la un mesaj al unor copii, o poezie adresată Elisabetei Lipă de ziua ei. Vai, domne, Coreea de Nord, vai, aoleu. Dar acest ”vai” nu știu să-l fi văzut pe undeva la fimulețe în care adolescentele se păruiesc în curtea școlii. Băieții se lovesc sălbatic. Alea nu vă mai scandalizează, nu vă mai provocoacă? Oh, vai, pentru alea nu plătește nimeni carevasăzică.

Elisabeta Lipă și ”păcatul” de a-i pune pe toți la muncă

Pe Bobby D vă spun sincer că nu-l cunosc. Dar mi-ar plăcea să-i strâng mâna omului. Că a vorbit cu gândurile mele. N-ai cu, mă, ca român să asiști fără reacție la demolarea statuilor. La distrugerea modelelor. Și n-ai cum, ca jurnalist integru, să nu îți pui întrebări, să nu cercetezi.

De ce este atât de simplu să iei de bun ceva ce pute de la bun început a atac electoral, mârșav? În scandalul premierilor de la canotaj, unde s-a arătat vârtos cu degetul către Elisabeta Lipă, n-am auzit să se fi sesizat cineva că s-a rostogolit un neadevăr. Cu bună știință, premeditat.

Doar nu credeți că Eduard Novak nu știa procedura? Știa, dar el a scris ”s-a dat, s-a luat”. Că doar nu dădea de la el. Iar la școala de șmecheri de unde fac pregătire cei ca el se știe. Nu mai contează că vii tu și spui cum stau lucrurile de fapt. A scăpat porumbelul și dus a fost. Eticheta s-a pus, bășcălia a început, iar hate-ul e asigurat.

Totuși, chiar e permis orice în război și în amor? Pentru că eu observ că chiar nu există limită. Se învrăjbesc frate contra frate, cu aceste rețele sociale care permit oricui să fie ce vrea el. Dar mai ales să fie TICĂLOS!

În mintea lor strâmbă și lucrul drept se strâmbă. ”Păcatele” doamnei Elisabeta Lipă ar fi, am remarcat, printre altele, că s-a ocupat ca la carte cât a condus Federația de Canotaj. Că a repus în funcțiune ”făbricuța de medalii olimpice”.

În epoca lui ”n-avem, nu se poate, de unde?”, e chiar un păcat de neiertat. Legendara canotoare le-a dat de lucru și altora. ”Păi cum, domne, la canotaj se poate, la noi de ce nu avem?” ”N-avem, că a luat Lipă tot la canotaj!„, sunt textele care au mers în ultima vreme. Alibiuri care au permis unora să doarmă la conducerea unor federații, trimițând încet și sigur sportul românesc în moarte clinică. Dragi sportivi, nu din cauza canotajului n-aveți voi condiții și bani, ci din cauza managerilor incapabili. Sau a putorilor.

”Timpul trece, leafa merge”

De asemenea, printre rânduri am mai citit și asta. Canotoarea secolului ar conduce ”în stil dictatorial”. Că este Ceaușescu și Stalin la un loc. Ea face totul și ea controlează totul. Vă traduc eu. Le cam sparge gașca acelora obișnuiți cu ”hai la muncă să muncim, dă, Doamne, să nu găsim!”. Și gata cu trai, neneaco, cu… timpul trece, leafa merge. Nu mai merge!

Ca o paranteză sau, mai fidel spus, ca o extrapolare, în anii mei de la redacția sport a Antenei 1 am trăit pe propria-mi piele un episod. Din care se pot trage concluzii și se pot lega multe. Vorbitor, printre alte trei limbi străine, de spaniolă, am avut privilegiul ca la Steaua să joace trei columbieni și un peruan. Și să mă împrietenesc cu soțiile lui Zapata, Dayro Moreno, Pepe sau Mendoza.

Evident că am și filmat multe lucruri drăguțe – gătit, mers la biserică – și toate conversațiile le-am purtat exclusiv în spaniolă. Ce credeți că am pățit? Am ajuns să fiu ironizată de colegii de pe la IT, de la montaj. Un bullying în toată regula. De ce? Pentru că vorbeam o limbă străină.

Nu ne merităm campionii

Elisabeta Lipă este ultima intrată în grupul nestematelor pe care sportul le-a oferit și pe care românul nu le merită. Nu, nu, lăsați-mă cu pseudo-argumentele voastre. Nimic nu stă în picioare care să mă convingă că acest asediu grotesc la adresa marii sportive are vreo justificare.

Vedeți dumneavoastră, e sfântă libertatea cuvântului. Dar cum poți să-i permiți unui nimeni pe drum, fiindcă nu vreau să-l numesc cu nume și prenume pe Fane zis și ”federație” ca să-i dau greutate, să delireze despre medalii cumpărate? Despre scenarii produse numai în mintea lui care frizează patologicul? Ne-am tâmpit sau… neam tâmpit?

Nadia, Năstase, Elisabeta Lipă

Sunt mulți cei care și-au făcut un obicei din a-l ridiculiza pe Gică Hagi. Nu mai contează deloc golurile cu Argentina sau Columbia, ceea ce se perpetuează acum sunt greșelile gramaticale ale Regelui. De parcă ne-am născut, crescut și format toți pe gardul Academiei.

Nadia Comăneci… De povestit, cel mai des povestim despre cât de geloasă era pe Nicușor Ceaușescu. Sau cum s-a iubit pe ascuns cu Ion Dolănescu. Despre ”perfect ten”? Zeița de la Montreal? Nu, că nu face trafic, spun vocile din capul unora.

Îi mai țineți minte pe Octavian Bellu și Mariana Bitang? Cel mai titrat cuplu de antrenori ai lumii. Au fost zei. Până când au cochetat și ei cu funcțiile publice. Apoi, ca prin farmec, au apărut scrieri și declarații scoase din context despre cum le trăgeau câte o palmă micilor gimnaste.

Dar parcă cel mai bun exemplu este Ilie Năstase. Tenisul profi a început, practic, cu el. Primul lider ATP din istorie. De acest titlu de glorie n-o să-l poată deposeda pe Năstase nimeni niciodată. Oricâți haterii are și va avea, oricât de multe antipatii și-a atras când a ales să se lase ales în Parlament.

Nu contează câte grade i-au dat jos cu ochii roșii, injectați de rabie. Nu contează că l-a mai luat radarul o dată abțiguit. Sau că i-a mai ieșit o glumă proastă la adresa unei femei, că se mai ceartă cu nevestele pe străzi. Rămâne primul număr 1 mondial din istoria tenisului.

Oare câți dintre cei care au scris și s-au scandalizat se pot lăuda că sunt numărul 1 în domeniul lor? Cât Pulitzer or avea contestatarii lElisabetei Lipă prin vitrine, ați vrea să știți?