Șah-mat(ei) de la Elisabeta Lipă! Sau cum se desființează o calomnie cu adevărul în două fraze

Mare halimais mare că a demisionat Bogdan Matei de la șefia ANS, după ce l-a vizitat Elisabeta Lipă cu avocatul.

S-a fabulat ca-n filme, că nu știu ce i-ar fi cerut președintele Federației de Canotaj, că Matei ar fi zis ”nu”. Că câr, că nu știu ce, că era vorba despre premieri… Și că demn, omul ar fi decis să facă un pas în spate.

Dacă eram la Casa de Cultură, pe vremuri, și vedeam ”Vagabondul”, mai că mi-ar fi scăpat și-o lacrimă. Am mai îmbătrânit însă între timp, așa că mi-am mai pierdut din sensibilitatea artistică.

Elisabeta Lipă demontează o minciună ”pe surse”

În plus, n-ar strica să aruncați și voi un ochi pe tehnica-tactica diversiuni. ”Arta Războiului” de Sun Tzu. E interesant. Și zic că e interesant prin prisma faptului că înainte cu câteva zile de demisia de la miezul nopții, șeful ANS se lăuda că ”în mandatul lui” nu se vor întâmpla nu știu ce chestii. Semn că nici prin gând nu-i trecea să spele putina ad-hoc.

„Nu știu de unde și de ce a pornit această campanie de denigrare împotriva mea. Că în ultimul timp au apărut foarte multe surse și bănuiesc eu de unde sunt. Da, am fost la ANS împreună cu o avocată.

Dar nu ca să-i cer ceva lui Bogdan Matei, nu ca să facă obiecții în legătură cu premierile. Că ANS nici nu are vreo legătură cu ele, banii sunt dați de COSR. Am fost pentru că în raportul Curții de Conturi se făcea referire la o serie de probleme constatate în activitatea ANS, inclusiv în mandatul meu”, a lămurit Elisabeta Lipă în gsp.ro aspectul.

Absolutul absurdului la rang de adevăr

Elisabeta Lipă a menționat o campanie împotriva ei. O campanie care a culminat zilele trecute prin atingerea absolutului în absurd.

Vă întreb, știți cumva dacă într-o publicație respectată, credibilă de pe acest mapamond se publică interviuri-atac la persoană sub protecția anonimatului? Că eu nu am citit.

Ce știu sigur e că Elisabeta Lipă, pe lângă că este unul dintre cei mai mari ambasadori ai olimpismului, este omul care a repus pe ape limpezi canotajul românesc. Care, repunând în matca gloriei acest minunat sport academic (nu e chiar pentru oricine, citiți, vedeți, aflați!), a reconstituit fața sportului românesc la Jocurile Olimpice. Ca un veritabil chirurg plastician, Elisabeta Lipă a recompus chipul sluțit de lipsa rezultatelor. Remember? Am avut olimpiade cu un bilanț dezastruos.

Și mai știu și că, odată ce a pus mecanismul în funcțiune, fabrica de medalii a canotajului a început să producă. Și să deranjeze foarte tare două categorii: pe cioclii mișcării sportive și pe putorile care, vrem-nu vrem, populează și ele lumea asta. Le știți, sunt alea care au mereu câte o problemă la fiecare soluție și pentru care mereu este prea greu, prea scump, prea…prea.

În fine, pornind de la acest aspect și deranjând cuiburile de viespi proletare sub deviza ”hai la muncă să muncim, dă, Doamne, să nu găsim”, Elisabeta Lipă nu a câștigat premiul de popularitate.

Și s-a ajuns acum la absurd. Oricine, dar absolut oricine poate spune orice, fără să argumenteze. Iar marea campioană (care în viziunea tâmpă a multora) nu ar trebui să aibă altceva de făcut, decât să stea și să demonteze tot ceea ce debitează un ins sau altul.

Unii chiar nu pricep anvergura acestor hidoșenii. Sau n-au voie să priceapă, că e ordin pe detașament să nu zică ceva de bine despre Lipă. Sau fac pe prostul, pe mortu-n păpușoi. Sau pur și simplu sunt proști făcuți grămadă, dacă nu vor să vadă ce se vede cu ochiul liber și de-ar fi pe Lună.

Joc periculos. Și nu doar la Elisabeta Lipă, ci la noi toți

Elisabeta Lipă este linșată mediatic la modul obscen dacă s-a ajuns până într-acolo încât sunt luate de bune și publicate interviuri cu persoane anonime.

Un vasilică geamantan (intenționat scris cu literă mică) delirează despre un Rolex cadou. Un alt zgăbearță din ăsta fără chip, un ajutor de câine lup din ANS, plecase după Vuitoane cu două mii de lei în borsetă. Niște ikebana din astea, niște piese de Lego combinate de un copil stângaci, care să o pună în lumină slabă pe Elisabeta Lipă.

Fără vreo dovadă. Dar hei, cui îi mai pasă de faptul că după N procese se va dovedi că indivizii nu pot proba ceea ce au deversat? Scopul a fost atins, ”ținta” a fost ”doborâtă”. Memoria colectiva este atât de infamă încât ține minte întotdeauna doar prima parte. Că vii tu după și demonstrezi ca la carte că s-a mințit, că s-a dezinformat, că s-a distorsionat și s-a manipulat, nu se mai uită nici dracu. Te învârți ca hamsterul pe roată.

Voi vă dați seama cât de periculos e jocul ăsta? Dacă vrea unul să vă acuze de ceva, vă acuză, nu trebuie să și probeze. Dar voi trebuie să demonstrați că nu e așa cum zice ăla. Ați înțeles absurdul situației? Nu? Continuăm atunci…

Vuvuzela Ghiță, doar o notă la subsol

P. S. specimene ca Daniel Ghiță n-ar făcea mulți purici și n-ar avea adepți, într-o societate sănătoasă. N-ar merita mai mult decât un pese, ca acum. O vuvuzelă care, când a avut pâinea și cuțitul în mână a dormit la masă pe banii poporului, s-a trezit din somn când i s-a făcut vânt din Parlament. Și s-a concentrat obsedant, aproape de pragul patologicului, în a o ataca pe Elisabeta Lipă și în a demoniza canotajul. Se bate cu pumnii în piept că a făcut el sesizări și a cerut el nu știu ce la DNA. Prinde la unii narativul, dar să vedem până când. Că până și ”martorii” lui par să se fi plictisit deja.

Iar cei care o cunosc pe Elisabeta Lipă cu adevărat vor strânge din ce în ce mai bine rândurile în jurul ei. Fiindcă asta face un lider real care are două argumente solide: performanța și onoarea!