Se spune că cine se trezește de dimineață ajunge departe…sau mai devreme, după caz 🙂 Așa că m-am grăbit să vin pe lume, într-o ploioasă zi de duminică, 10 septembrie, taman pe placul lui Bacovia.
Încă din pântece îmi făceam socoteala, că dacă apar mai devreme în peisaj e musai sa primesc mai multe daruri de la Dumnezeu. Evident că nu s-a întâmplat așa, primind doar un corp plăpând, și un burete! Da, un burete in cap! Și uite așa am crescut(vorba vine), absorbind mai tot ce auzeam/citeam.
Bolnav de dragoste
Așa se face, că pe la 8 ani citeam in zilele de vacanță câte 3-4 cărți pe zi. Dar nu despre asta e vorba, ci despre ce idei erau în cărțile alea. Pentru că nu citeam la vremea aia Umberto Eco. Ci povesti, cărți de călătorii, și alte minunății asemănătoare, în buretele cranian s-a înfipt temeinic ideea de bine. De bunătate ca stare de spirit etc.
Anii au trecut, am mai câștigat câțiva centimetri, și câteva kilograme, dar ideile se țineau lipite scai, nici vorbă să se schimbe. Am iubit mereu natura, gâzele, melcii, orice creatură, oamenii, și viața. Nu am reușit să fiu mereu cine îmi doream să fiu, dar asta e altă poveste de spus la foc de tabără.
Că nu sunt mare specialist in mersul vieții e clar, așa că încă mai citesc ce spun alții. Poate se mai leagă ceva de buretele ăla in mare parte uzat. Și, numa’ ce aflu că OMS-ul a inclus iubirea în categoria tulburărilor mintale, deoarece dă dependență și durează patru ani.
În general, vreau să fiu sănătos, pe lângă recenta operație îmi permit să scot din sertar și nopțile în care mama mă ducea să fac injectii. Adică am făcut tot ce am putut sa fiu bine. Da’ știți ceva? Io de asta nu vreau să scap!
Descoperă mai multe la Sport Vedete si Retete
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
