România seniorului Lucescu respiră și speră. Și cronica unei bucurii de care aveam nevoie

România a învins Austria și măcar matematic, alambicat și paradoxal mai poate ajunge direct în Lumea Nouă.

Doctorul Virgil Ghiță a operat țintit, ca un chirurg de excepție, grație insistenței cu care cardiologul Ianis Hagi a presat pe pieptul naționalei. România respiră iar.

Și nu, nu e adevărat că ”românii se culcă fericiți”. Schimbați burtiera de la Digisport. Românii nu prea dorm în seara asta. E prima dată după multă vreme când au ceva frumos la care să se gândească. Credeți că s-au culcat?

România, victorie cu adevărat fabuloasă cu Austria

România a învins-o pe Austria ca-n scenariul unui film de groază. Pentru ei, slavă Domnului. Dar nici pentru cei slabi de inimă ai noștri n-a fost deloc ușor. Păi cum să reușești să marchezi în secunda 22 a prelungirilor la prelungirile dictate de arbitru?

Cu cele trei puncte smulse așa, fix când priveam către lama ghilotinei venind în jos, seniorul a întors tot ghinionul declamat de-al loungul istorie. Că vai, că noi, ce soartă crudă. Și care n-avem noroc pe lume și ce mai pățim… Însă la o analiză mai onestă, conform cu ultimele rezultate, realitatea este diametral opusă. Iar nenorocul ăla invocat era o dată, măi, copii. Astăzi, ca să vă dau doar un exemplu, la prima mână, avem meciul ăla cu Elveția care ne conducea cu 2-0, îl mai știți?

În fine, a fost doar o paranteză asta cu energiile. Energiile mistice. Că energiile din teren chiar da, chiar s-au simțit diferit. Tocmai aici vreau să ajung. Că deși a mai fost și chin, ne-a mai cuprins și-o jale, mai că ne-a mai luat frica, au mai tremurat puțin chiloții, n-am crezut nicio clipă că nu se poate.

L-aș pupa pe ăla care a zis-o pe aia că meciul se termină când fluieră arbitrul. Bravo, așa am stat. Ce somn, ce supărare, ce frustrare? Nimic, am așteptat. Și-o spune una care a văzut la lucru ”Generația de Aur” și a trăit și muncit alături de naționala lui Mutu și Chivu.

Nu dorința, ci foamea face diferența

Am văzut cu Austria nu dorință, ci foame. O Românie flămândă. Dar cumva calculată. Și maturizată. Sau conștientă. De aceea, nu mi-a venit o clipă să-l boscorodesc pe Bîrligea care voia să le facă el pe toate și nu nimerea. Pe Mihăilă, picătura chinezească a atacului. I-am urmărit privirea și i-am scanat mintea. Omul a fost otravă de cea mai bună calitate. Hagi? Hagi cel mic… Hm. N-o avea el floricelele lui tata, dar are ADN-ul de pur-sânge. Și are ceva ce-l face diferit parcă de colericul lui părinte. Sânge rece, Operează decisiv fără să-i tremure șiretul.

Nu cred că ne-am stabilizat. Neam. Ca echipă. Cred că formula se mai poate îmbogăți, cum mai fac eu când și când la cozonaci. Mai pun un pic de sare, mai niște coajă de lămâie…

Știe el Mircea Lucescu ce ne trebie ca să ne jucăm șansa de a ajunge la Campionatul Mondial SUA-Mexic-Canada. Direct sau prin baraj. Whatever. Doar n-a îmbătrânit degeaba în fotbal… Și are timp berechet să pregăteasca squadra care să aprindă, vorba lui Dr. Alban, fire în Bosnia.